Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 3

După incidentul cu costumele de 'bunny girl', Asahina-san devenise un nume cunoscut în şcoală. După ce a absentat o zi, era prezentă din nou în sala de club.

Cum n-au fost activităţi decente în club, am adus o tablă de Othello, care a fost îngropată adânc în casa mea, demult uitată, şi am jucat nişte jocuri cu Asahina-san în timp ce vorbeam cu ea.

Site-ul e gata, dar nu e bun de nimic fiindcă n-a primit vizitatori, sau măcar un singur e-mail. Computerul era folosit doar pentru navigare pe internet. Dacă cei din Clubul de Studiu al Computerelor ar afla, ar plânge de mama focului.

Stând lângă Nagato Yuki, care îşi citeşte cartea, ca de obicei, am început a treia rundă de Othello cu Asahina-san.

'Suzumiya-san chiar întârzie.'Zise Asahina-san încet în timp ce privea la tablă.

Văzând că nu era afectată de ce se întâmplase înainte, am oftat cu uşurinţă. Orice s-ar întâmpla, să fiu în aceeaşi cameră cu o fată frumoasa care e mai în vârstă cu un an e destul să mă ameţească.

'E un student de transfer care a venit aici, pun pariu că îl caută.'

'Elev transferat?'

Asahina-san îşi ridică capul ca o păsărică.

'Haruhi era emoţionată când a auzit că s-a transferat cineva în clasa 1-9. Se pare că adoră elevii transferaţi!'

Am pus o piesă neagră pe masă şi am răsturnat piesele albe.

'Uh huh...'

'Ah da, Asahina-san, n-am crezut că o sa vii astăzi!'

'Um...am ezitat puţin, dar am fost ingrijorată, aşa că am venit până la urmă.'

Unde te-am auzit zicând asta înainte?

'Despre ce esti îngrijorată?'

Pac!Întoarse una dintre piesele de pe tablă cu degetele ei mici.

'Um...nimic.'

M-am intors şi am observat-o pe Nagato holbându-se la tablă. Faţa ei e statică ca o păpuşă de lut, dar sub ochelari, ochii ei arătau o privire ca nici una până acum.

'...'

Privirea ei era ca o pisica nou-născută, uimită de apariţia unui câine. Am urmărit privirea până la mâna mea care ţinea o piesa.

'...Nagato-san,vrei sa joci?'

După ce am zis asta, Nagato clipi robotic şi, într-un mod foarte minuscul încât nu ai fi observat decât dacă erai foarte atent, dădu din cap uşor.Aşa că am schimbat locurile cu Nagato şi am stat lângă Asahina-san.

Nagato luă una dintre piese şi o studie intens. Când descoperii că piesele se lipesc pentru că sunt magnetice, îşi retrase mâinile ca şi cum ar fi speriată.

'Nagato-san, ai jucat Othello înainte?'

Dădu din cap uşor.

'Cunoşti regulile atunci?'

Răspunsul era negativ.

'Păi fi atentă, când eşti negru, obiectivul tău este să încercuieşti piesele albe cu piesele negre. Şi apoi întorci piesele albe şi devin negre. Cine are mai multe piese la sfârşit câştigă.'

A încuviinţat cu capul. Apoi puse elegant piesele pe tablă, deşi era destul de stângace în întoarcerea pieselor oponentului.

După ce adversarul s-a schimbat, Asahina-san părea neliniştită. Am observat că degetele ei începuseră să tremure, şi nu îndrăznea să-şi ridice capul la Nagato. Ar privi ocazional pe furiş la Nagato apoi şi-ar schimba direcţia. În sfârşit poate că Asahina-san nu se putea concentra, deci negru preluă conducerea.

Cum vine asta? Asahina-san pare să fie precaută cu Nagato, pur şi simplu nu inteleg de ce.

N-a fost mult până când negru câştigă. Cum cele două se pregăteau să înceapă alt joc, făptaşul responsabil pentru tot haosul se întoarse cu un alt sacrificiu.

'Hiya, v-am făcut să aşteptaţi!'

Haruhi ne salută provizoriu ţinând de mânecă un elev.

'Acesta este noul elev transferat din primul an, numele lui este...'

Haruhi se opri si îi lăsă cuvântul. Sacrificiul se întoarse şi zâmbii spre noi.

'...Koizumi Itsuki, mă bucur să vă cunosc.'

O figura slabă, dădea impresia unui tânăr energetic. Un zâmbet satisfăcut, ochi blânzi, şi o faţă arătoasa. Dacă ar poza ca model în acei fluturaşi de la supermarket, ar aduna o mulţime de fani. Dacă e de treabă, ar fi şi mai popular.

'Aceasta e sala Brigăzii SOS. Eu sunt comandantul, Suzumiya Haruhi. Aceştia sunt Subordonaţii Unu, Doi şi Trei. Oh, şi tu eşti numărul Patru.

Ce fel de introducere e asta!? Singurele nume menţionate sunt al tău şi al lui!

'N-am nici o problemă să mă alătur!'

Koizumi, elevul transferat zâmbi blând:

'Deci ce fel de club este acesta?'

Dacă ar fi o sută de oameni aici, cu siguranţa ar întreba acelaşi lucru. O mulţime de oameni mi-au adresat întrebarea asta, dar n-am putut să-i găsesc un răspuns. Dacă cineva ar putea să răspundă la asta, e un expert în a minţi! Haruhi nu părea îngrijorată, se pare, şi zâmbii fericit la noi şi zise:

'Să-ţi spun de ce a fost creată Brigada SOS, ca să...'

Haruhi inspiră greu, şi apoi dezvălui adevărul şocant.

'...găsească extratereştrii, călători prin timp şi esperi, şi să se împrietenească cu ei!'

Tot timpul din lume s-a oprit in acel moment.

Asta e o afirmatie cam ridicola.Singurul lucru din mintea mea:'Exact cum credeam.'.Dar ceilalti trei nu erau de aceeasi parere.

Asahina-san era buimacite complet,largindu-si ochii si urechile si holbandu-se la Haruhi.Nagato Yuki era la fel,dupa ce si-a intors capul la Haruhi,se opri ca si cum s-au dus bateriile.Ce m-a surprins este faptul ca ochii lui Nagato s-au largit un pic.Pentru cineva care nu arata nici o expresie,e o reactie surprinzatoare.

Cat despre Koizumi,arata un zambet enigmatic;era greu de ghicit ce insemna.Un moment mai tarziu,Koizumi era primul care isi reveni la normal.

'Ah,inteleg.'

Ca si cum ar fi inteles ceva,isi muta privirea de la Nagato la Asahina-san,si incuviinta din cap.

'De asteptat din partea Suzumiyei-san.'

Dupa ce a facut aceasta declaratia neclara,a continuat:

'Nici o problema,o sa ma alatur.Sper sa ma distrez impreuna cu voi.'

Zimbi si isi arata dintii albi,stralucitori.

Hey!Ai acceptat explicatia ei de-a gata?Macar ai ascultat?

Observandu-ma confuz,isi intinse mana deodata spre mine.

'Sunt Koizumi.Cum m-am transferat abia astazi,sunt multe de cunoscut.Imi pare bine.'

I-am strans mana.

'Desigur,sunt...'

'El e Kyon!'

Haruhi ma introduse dupa placul ei,si apoi indica spre celelalte doua:'Cea simpatica de acolo e Mikuru-chan,si cea cu ochelari e Yuki-san.'

Buf!

Se auzi un sunet tare.Era Asahina-san care se impedica de scaun in timp ce incerca sa se ridice,fruntea ei intrand in contact cu tabla de Othello.

'Esti bine?'

Auzind vocea lui Kozumi,Asahina-san raspunse intorcand capul,si uitandu-se la elevul transferat .Hmph!E enervanta,privirea aceea.

'...S...sunt bine.'Zise Asahina-san intr-un ton incet,uitandu-se rusinata la Kozumi.

'Grozav,acum avem cinci membri!Scoala n-o sa poata sa faca nimic!'

Haruhi continua:

'Bun,acu Brigada SOS e oficial activa!Hai sa lucram impreuna si sa mergem inainte!'

Adica e activa,domnisoara?

Cand am bagat de seama,Nagato deja se intorsese la locul ei citindu-si cartea.Nagato-san,Haruhi deja te-a inclus ca membra,esti sigura ca n-ai nimic impotriva?

Dupa ce Haruhi a zis ca vrea sa-i arata scoala lui Koizumi si a plecat,Asahina-san a zis ca are treaba acasa,asa ca numai eu si Nagato am ramas in urma.

Nu mai aveam pofta sa joc Othello,si nu e prea distractiv s-o privesc pe Nagato citind,asa ca am decis sa ma duc acasa.Mi-am luat geanta si am salutat-o pe Nagato.

'Ne vedem maine!'

'Ai citit cartea?'

Auzind-o zicand asta,m-am oprit.M-am intors si Nagato se uita la mine cu ochii ei aproape inexpresivi.

'Ce carte?Ah,vorbesti de cartea care mi-ai imprumutat-o ieri?'

'Da.'

'Oh,inca nu am citit-o...Poate ar trebui s-o inapoiez?'

'Nu-i nevoie.'

Nagato intotdeauna vorbeste pe fata,spune direct subiectul intr-o propozitie scurta.

'Aminteste-ti sa o citesti astazi.'

Nagato zise categoric.

'Imediat ce ajungi acasa.'

Vocea ei avea un ton imperativ.

In afara ce cele care imi trebuie pentru Literatura,abia ma ating de romane,dar cum Nagato l-a recomandat,ar trebui sa fie foarte interesant.

'...Am inteles!'

Auzind raspunsul,Nagato se intoarse la citit.

De aceea,in momentul asta pedalez bicicleta cat pot de tare pe intuneric.

Am ajuns acasa dupa ce am plecat din camera,si m-am dus direct in camera mea dupa cine sa citesc romanul SF strain pe care mi l-a indesat.Chiar cand eram ametit de marea de cuvinte compacte,am decis sa rasfoiesc prin carte intrebandu-ma daca voi putea s-o termin vreodata,si un semn de carte cazu pe covor.

La ora sapte diseara,te astept la parcul din fata garii.

Cuvintele erau asa de curate,ca si cum ar fi fost scrise de o masina.Acest scris limpede arata ca cel al lui Nagato,dar nu eram sigur.

Am avut cartea asta de zile intregi.Deci este ora sapte pentru acea noapte?Sau e valabil si astazi?Poate a crezut ca in final o sa dau peste acest semn si ca m-a asteptat in parc in fiecare noapte?Acesta este motivul pentru care Nagato vroia sa citesc cartea asta-seara ca sa descopar semnul?Chiar si asa,de ce nu mi-a spus direct?De altfel,nu stiu de ce m-ar chema in parculet.

M-am uitat la ceas,era 6:45.Chiar daca statia e cea mai aproape de scoala,mi-ar lua cel putin 20 de minute de mers pe bicicleta.

M-am gandit vreo zece secunde.

Am bagat semnul in buzunarul blugilor inainte sa fug din camera si jos pe scari ca un iepure.Am ajuns la intrare s-o vad pe sora mea mai mica,cu o acadea si intrebandu-ma,'Unde te duci,Kyon-kun?'Am raspuns 'La statie.' am sarit pe bicicleta,care era legata de usa,si am plecat spre destinatie.

Daca Nagato nu e acolo,o sa rad cu pofta de mine insumi.

Se pare ca nu pot sa rad.

Ca un biciclist atent,mi-a luat pana la si 10 sa ajung in parculetul de langa statie.Cum parcul era departe de drumul principal,nu erau multi oameni acolo la acest timp.

Prin zgomotele de masini si trenuri,mi-am carat bicicleta in parc.Sub luminile lampilor uniform plasate,am putu sa vad figura stearsa a lui Nagato Yuki pe una dintre bancile parcului.

Chiar e tipul de persoana al carei prezente e greu de detectat.Stand linistita in parc,daca n-as fi stiut as fi confundat-o cu o fantoma!

Nagato se ridica incet ca o papusa cu sfori.

Inca poarta uniforma.

'Esti fericita ca am ajuns in sfarsit?'

A dat din cap.

'Doar nu m-ai asteptat in fiecare zi?

A incuviintat din nou.

'...E ceva ce nu poti sa-mi spui la scoala?'

Nagato incuviinta si mearsa in fata mea.

'Pe aici.'

Dupa cele doua cuvinte,se intoarse si arata calea.Modul ei de mers e ca al unui ninja:nici un pas nu se putea auzi.Nu puteam decat s-o urmez ezitant,care era integrata perfect in noapte.

Dupa cateva minute de mers si observand briza fluturandu-i parul bland,am ajuns la un bloc foarte aproape de statie.

'Aici.'

Nagato isi scoase cartela si o introduse in senzorul electronic de la intrare;usa de sticla din fata noastra se deschise.Mi-am lasat bicicleta langa intrare si am urmat-o pe Nagato,care se indrepta deja spre lift.In lift,Nagato parea sa se gandeasca la ceva dar n-a zis nimic,doar holbandu-se la numarul etajului.Liftul a ajuns la al saptelea etaj.

'Scuza-ma dar unde mergem?'

Era tarziu,dar trebuia sa intreb.Nagato,care mergea incet pe coridor,raspunse:

'Acasa.'

M-am opprit pe loc.Stai o secunda!De ce ma duce Nagato la ea acasa?

‘Nu—ti face griji,nu e nimeni altcineva inauntru.’

Ce ar trebui sa insemne asta ?

Nagato deschise camera 708,si s-a intors spre mine.

‘Intra.’

Vorbesti serios ?

Am incercat sa stau calm si am intrat cu trepidatie.In timp ce ma descaltam,Nagato inchise usa.

Am avut un sentiment ca ma ambarcasem pe o nava de pirati,si m-am intors temator la sunetul usii inchizandu-se.

‘Intra inauntru.’

Nagato zise categoric si de asemenea se descalta.Daca in apartament era intunecat,puteam inca sa scap.Din pacate,era iluminat puternic,facand apartamentul mare sa para si mai mare.

Probabil e unul dintre acele apartamente noi.Sa fie asa de aproape de statie,pretul trebuia sa fie foarte scump.

Dar de ce pare ca nimeni n-a trait aici ?

In afara de living,care avea o masuta cu o patura incalzita,nu era nimic altceva.Nu erau perdele la geamuri si nici un covor nu acoperea podeaua de 10 tatami.

‘Ia loc.’

Nagato zise inainte sa intre in bucatarie,asa ca am ingenuncheat langa masuta.

Motivele pentru care o fata ar invita un baiat acas in timp ce parintii ei erau plecati imi traversau prin minte,cand Nagato,miscandu-se ca o papusa mecanica,puse o tava cu un ceainic mic si niste canute pe masa si se aseza sfios in uniforma scolii,vis-a-vis de mine.

Dupa aceea liniste insuportabila.

Nici macar nu mi-a pus ceai in cani,doar statea acolo inexpresiva.Vazand asta,am fost din ce in ce mai nelinistit.

‘Erm...unde e familia ta ?’

‘Nu sunt.’

‘Pai,am observat ca nu sunt acasa…au iesit in oras ?’

‘Inca de la inceput n-am fost decat eu aici.’

E prima data cand am auzit-o pe Nagato folosind o propozitie asa de ampla.

‘Doar nu traiesti singura,nu-I asa?’

‘Da.’

Wow,o fata de liceu de anul intai traind singura intr-un apartament de clasa!E un motiv special pentru asta nu-i asa ?Am oftat cu usurare cand am aflat ca nu trebuie sa-i cunosc parintii.Stai o secunda !Nu e timpul sa fiu usurat!

‘Ah da,de ce ai vrut sa te intalnesti cu mine ?’

Ca si cum isi aminti ceva,Nagato incepu sa toarne ceai intr-o cana si o impinse spre mine.

‘Bea.’

Am inceput sa beau din cana.In tot acest timp Nagato ma privi ca pe un animal de la zoo,asa ca nu puteam sa ma concentrez la baut.

‘E bun ?’

E prima data cand mi-a adresat o intrebare.

‘Da....’

Dupa ce am terminat,am pus cana pe masa,si Nagato o reumplu instant.Pentru ca o reumplu,as putea s-o beau si pe asta.Dupa ce am terminat-o si pe asta,a umplut-o a treia oara.In sfarsit,ceainicul este gol.Nagato se ridica sa mai faca.Am oprit-o imediat.

‘Nu este nevoie sa mai faci ceai pentru mine,poti cel putin sa-mi spui de ce m-ai adus aici?’

Dupa ce am zis asta,Nagato se opri din ce facea si se intoarse la pozitia precedenta ca un video care nu se mai opreste.Tot nu a zis nimic.

‘Ce vroiai sa-mi zici,care nu putea fi spus la scoala ?’ am intrebat-o iscoditor.

In final,Nagato isi misca buzele subtiri.

‘Este despre Suzumiya Haruhi.’

Isi indrepta spatele si statu elegant.

‘Si despre mine.’

Facu o pauza scurta.

Chiar nu inteleg module i de a vorbi.

‘Ce se intampla cu Suzumiya si cu tine?’

In acest moment,Nagato arata o privire de discomfort.Era prima data cand o vad cu asa e expresie de cand am cunoscut-o.Totusi,aceasta schimbare emotionala a ei este foarte minuscula ;trebuie sa fii foarte atent sa iti dai seama.

‘Nu pot sa-ti comunic asta in cuvinte,si este posibil sa existe erori in transmiterea informatiei.Indiferent,asculta.’

‘Suzumiya Haruhi si eu nu suntem oameni normali.’

O formulare asa de amibguu asa de devreme in conversatie.

‘Pai mi-am cam dat seama de asta,mai mult sau mai putin.’

‘Nu,nu asta.’

Nagato continua,privindu-si mainile din poala.

‘Nu ma refer la deviatii ale personalitatii,ma refer la sensul propriu.Ea si eu nu suntem oameni normali ca tine.’

Nu inteleg ce incearca sa zica.

‘ Entitatea Sentienta de Informatie Integrata,care supravegheaza aceasta galaxie,a creat o Interfata Umanoida Vie ca sa interactioneze cu entitati biologice-eu.’

‘...’

‘Rolul meu este s-o observ pe Suzumiya Haruhi si sa transmit informatia obtinuta E.S.I.I-ului.

‘...’

‘Asta am facut de cand m-am nascut acum trei ani.In ultimii trei ani,nici un element neobisnuit nu a fost descoperit,si lucrurile erau foarte stabile.Totusi,recent un factor extern a aparut langa Suzumiya Haruhi care nu poate fi ignorat.’

‘...’

‘Si acela esti tu.’

Ce este Entitatea Sentienta de Informatie Integrata ?

In marea de informatie masiva cunoscuta ca universul,exista multe entitati constiente de informatie care nu posedeaza o forma propriu-zisa.

Aceste entitati au inceput ca informatie pura.Cum tot felul de informatii s-au adunat,au devenit constiente,si in final au evoluat colectand alte informatii.

Cum exista numai ca informatii si nu au o forma propriu-zisa,nu pot fi detectate de cele mai avansate instrumente optice.

La fel de batrane ca universul,s-au expandat impreuna cu el,si baza de date relativa a devenit mai densa si mai mare.

De cand s-a format aceasta planeta,scuze,ar trebui sa fie de la creatia acestui sistem solar,nimic din univers este necunoscut pentru ei.Pentru ei,aceasta planeta la marginea Caii Lactee e nimic special,pentru ca sunt numeroase planete in aceasta galaxie prezinta organisme sentiente ca aceasta,atat de numeroase incaat nu pot fi calculate.

Totusi,cum organismele bipede au inceput sa evolueze in a treia planeta al acestui sistem solar,aceste fiinte au dobandit abilitatea mentala de a cauta cunoastere.Acest organism viu de pe planeta cunoscuta ca ‘Terra’ au inceput sa devina importante.

‘Pentru un lung timp,intotdeauna am crezut ca e imposibil ca fiintele organice,care au abilitati limitate de transmitere a informatiei,sa fie apte sa capteze informatie,’Nagato Yuki zise asta intr-un ton serios.

‘Entitatea Sentienta de Informatie Integrata este foarte interesata in toate fiintele organice de pe Terra.Crede ca prin observatie,poate sa gaseasca o solutie la propriul impas evolutionar.’

Altfel decat entitatiile sentiente,care au existat inca de la inceput in forma completa,oamenii au inceput ca organisme incomplete,evoluand rapid prin dezvoltarea informatiei pe care o posedau si folosind aceasta informatie,care este salvata si protejata,sa avanseze mai departe.

Este normal pentru fiintele organice in tot universul sa devina sentiente,dar numai oamenii de pe Terra au evoluat continuu la un nivel ridicat de cunostinta. Entitatea Sentienta de Informatie Integrata a fost foarte interesat de acest fapt,si a decis sa continue sa observe pe oameni.

‘Cu trei ani in urma,am descoperit un punct anormal de informatii diferit de celelalte care apareau pe suprafata planetei.Scanteile de informatie emise dintr-o zona specifica intr-un arhipeleag in forma de arc au acoperit instant planeta si au inceput sa migreze spre spatiu.In centrul acestei anomalii este Suzumiya Haruhi.’

‘Nu stim ce s-a intamplat,si nici nu stim ce efecte ar avea.Chiar si entitatiile informatice nu pot procesa complet informatii noi care sunt create.’

‘Cu atat mai mult,oamenii erau limitati in cantitatea de informatii care le putea procesa,totusi Suzumiya Haruhi putea sa creeze o explozie de informatie de una singura.’

‘Degajarea masiva de informatii de la Suzumiya Haruhi continua sa se intample,la intervalle complet intamplatoare.Cu atat mai mult,Suzumiya Haruhi nu pare sa fie constienta de toate aceastea.’

‘De trei ani,am investigat individul cunoscut ca Suzumiya Haruhi din toate perspectivele,dar pana acum n-am putu sa-di dezvalui adevarata identitate.In acelas timp,alte parti din E.S.I.I. au determinat ca ea este cheia evolutiei entitatiilor informatice si au continuat analiza Suzumiyei Haruhi...’

‘Cum exista numai ca entitati,sunt incapabile sa comunice verbal si deci nu pot sa interactioneze cu fiinte organice.Dar fara limbaj,contactul cu oamenii ar fi imposibil,de aceea E.S.I.I. m-a creat pe mine cu rolul de mediator intre ei si oameni.’

In sfarsit,Nagato isi lua cana si sorbi din ceaiul ei.Probabil a vorbit cat pentru un an.

‘...’

Nu stiu cum sa raspund.

‘Potentialul pentru evolutie auto-indusa ar putea fii Suzumiya Haruhi,ar putea chiar detine abilitatea sa controleze toata data din jurul ei.De aceea sunt aici,si de aceea esti si tu aici.’

Creierul meu este asa de confuz,am intrerupt :

‘O sa fiu sincer,habar n-am despre ce vorbesti.’

‘Te rog sa ma crezi.’

Nagato se uita la mine cu o expresie serioasa care n-as fi vazut-o niciodata.

‘Numai o cantitate limitata de informatie poate fi transmisa prin limbaj.Sunt doar o interfata terminala,traind ca un extraterestru organic in scopul de a interactiona cu oamenii.Nu am abilitatea sa transmit toate gandurile Entitatii Sentiente de Informatie Integrata tie,asa ca te rog sa ma intelegi.’

Chiar daca zici asta,tot nu pricep !

‘Nu inteleg,de ce vii la mine ?Sa zicem ca te cred ca esti un extraterestru creat de nu-stiu-ce entitate,dar de ce imi spui mie astea ?’

‘Pentru ca ai fost ales de Suzumiya Haruhi.Daca intentionat sau nu,ca o Entitate Absoluta de Informatie,poate sa influenteze mediul din jurul ei doar prin ganduri.Trebuie sa fie un motiv pentru care ai fost ales.’

‘Nu,nu e !’

‘Este.Poate ca pentru Suzumiya Haruhi,joci un rol pivotal.Posibilitatile nemarginite sunt in mainile tale cat si ale Suzumiyei Haruhi. ‘

‘Vorbesti serios ?’

‘Da.’

Pentru prima data,am studiat-o atent pe Nagato Yuki.Am crezut ca nu-i placea sa vorbeasca,dar acum ca a dat drumul la baraj si a lasat cuvintele sa curga,erau toate cuvinte de neinteles pentru mine.Am crezut intotdeauna ca era cam ciudata,dar dupa ce am auzit acest discurs,am descoperit ca ciudatenia ei era peste limite.

Entitate Sentienta de Informatie Integrata ?Interfata umanoia vie ?

Scuteste-ma !

‘Ok,cred ca ar trebui sa-i spui toate aceastea lui Haruhi,sunt sigur ca ar fi foarte fericita.Sa fiu sincer,nu sunt prea interesat in aceste subiecte,scuze pentru asta.’

‘Majoritatea Entitatii Sentiente de Informatie Integrata speculeaza ca daca Suzumiya Haruhi devine constienta de puterile si existenta ei,o criza neprevazuta ar putea sa se intample,deci,in aceasta situatie am optat sa continuam observarea.’

‘Exista o sansa sa-i zic toate aceastea lui Haruhi !Chiar nu inteleg,de ce sa-mi spui mie toate astea ?’

Chiar daca ii spui,este o posibilitate sa te ignore.’

Este aceasta posibilitate intr-adevar.

‘Nu sunt singurul extraterestyru trimis pe pamant de Entitatea Sentienta de Informatie Integrata .Entitatea intentioneaza sa participe activ la observarea schimbarilor in curgerea informatiei.Pentru Suzumiya Haruhi,esti o persoana importanta.Daca este vreun semn de o criza,o sa te caut pe tine primul.’

Scuze,dar nu sunt interesat.

Te rog sa ma scuzi,multumesc pentru ceai,a fost bun.

Observand ca eram gata sa plec,Nagato nu m-a oprit.

Isi apleca capul si se uita la canuta de ceai,revenind inapoi la modul ei inexpresiv.Cred ca era imaginatia mea,dar pentru nu stiu ce motiv,parea cam singura.

Cand mama mea m-a intrebat unde am fost,am dar o replica scurta si m-am dus direct spre camera mea.Stand intins pe pat,am reflectat la ce a zis Nagato.

Daca credeam ce mi-a zis,atunci Nagato Yuki ar fi o fiinta ce nu apartine acestei lumi,deci un extraterestru.

Nu era asta tipul de creatura mistica pe care Haruhi a cautat-o atata timp ?

Si in tot acest timp era chiar sub nasul nostru.

…Heh…La naiba ! Parca sunt un idiot !

Ochiul meu a observat cartea groasa care era aruncata intr-un colt al patului.Am luat semnul de carte si am privit la coperta inainte s-o pun langa perna.

Nagato probabil ca a ales toate acele fantazii ciudate dupa ce a citit toate acele carti de SF singura in apartamentul ei.Ea probabil nu vorbeste cu nimeni in clasa ei,inchizandu-se in singura in mintea ei.Ar trebui sa-si puna cartea jos,sa iese afara si sa-si faca niste prieteni,si sa se bucure de o viata de liceu.Lipsa expresiei nu o ajuta in a socializa cu alti oameni,si ar fi foarte simpatica daca doar ar zambi.

Cred ca o sa-i inapoiez cartea maine…Lasa,cum deja am imprumutat-o,cel putin sa o termin.

Urmatoarea zi la scoala.

Eram de servici,am ajuns la sala de club mai tarziu ca de obicei,si primul lucru care l-am vazut era Haruhi jucandu-se cu Asahina-san.

‘Stai locului !Fii o fata cuminte si nu te misca !’

‘N…nuuu !A…ajutor~~’

Haruhi aproape o dezbracase pe Asahina-san de uniforma.